Warning: Undefined array key "replace_iframe_tags" in /home/sectcl/public_html/radiopata/wp-content/plugins/advanced-iframe/advanced-iframe.php on line 1052
De decenii, copii din Pata se joacă în drumul pe care trec odată la 3 minute mașini de gunoi spre rampele de deșeuri din zonă.
Sunt peste 1000 copii în Pata Rât – și nicio facilitate pentru ei.
Într-un mediu mizer și toxic, generații întregi de copii care nu au putut să se bucure niciodată de-un parc sau de un teren de joacă, au fost și sunt irosiți.
În Pata sunt sute de mame care nu au avut niciodată acces la o mașină de spălat.
Mii de oameni care nu au unde să se spele. Bătrâni singuri care tânguie între barăci.
De aceea, împreună cu oamenii din Pata, ne apucăm să construim un centru comunitar. Din nou.
În 2013 am mai făcut asta.
Am procurat materiale din demolări, am pus mâna și am pus bazele unui centru pilot. De 5 x 5m.
L-am echipat cu calculatoare din donație.
Copii își făceau temele acolo. Învățau să folosească internetul.
Am făcut acolo antrenamente de dans pentru competiții, ne-am făcut bannerele pentru proteste.
Am ținut acolo zile de naștere, halloween, până și botezuri.
Am primit oficialități. Sportivii din comunitate și-au adus medaliile și cupele.
Am făcut suporturi pentru poze și premii. A arătat atât de frumos.
Am făcut și un părculeț, am instalat jucării.
Aveam o sobă, dar nu aveam apă și toaletă.
Dar era un spațiu care oferea intimitate, ceea ce lipsește cu desăvârșire în Pata.
Am pus acolo poze cu copii și familiile, ca locul să fie cât mai familiar și să simtă și el că locul e și al lor.
Că nu e un stăpân care să-i comande și pe ei.
Veneau oameni de peste hotare, făceau poze, și noi eram atât de mândri.
Patru ani a funcționat căsuța. Totul pe bază de voluntariat și de autoogranizare.
Apoi, lipsa resurselor a accelerat distrugerea căsuței.
Acoperișul s-a găurit de la ploaie și s-a degradat.
Igrasia și mucegaiul au urcat pe pereți. Am capitulat. Casa s-a dus.
Un centru comunitar e o resursă care lipsește în toate comunitățile din Pata.
În ani, oamenii au tot cerut ceva asemănător.
Trebuie un spațiu în care să ne putem întâlni cu alții.
Un asemenea spațiu funcționează și ca liant.
Te învață să socializezi. Să faci pasul spre normalitate.
Dacă n-o să fie, nu o să fie mai nimic.
Se pierde încă o generație.
De asta ne apucăm să mai facem odată împreună, centrul nostru comunitar.